SANIMED INTERNATIONAL IMPEX srl
Generalitati medii de cultura Cercetarile din ultima vreme au adus importante contributii privind stabilirea necesitatilor nutritive ale bacteriilor, pentru o serie intreaga de germeni existand indicatii precise privind nevoile in diferite substante utile dezvoltarii lor, fapt ce permite utilizarea mediilor sintetice. Un mediu de cultura poate fi definit ca un suport nutritiv steril, care permite dezvoltarea si studiul unui microorganism in afara nisei ecologice naturale. Pentru a permite dezvoltarea microorganismelor orice mediu de cultura trebuie sa indeplineasca anumite conditii: -sa contina substante nutritive necesare metabolismului bacterian; -sa aiba o anumita reactie (pH) in limitele careia se poate dezvolta bacteria; -sa corespunda particularitatilor fiziologice ale bacteriilor, tinand cont de tipul lor respirator; -sa fie steril Biosinteza constituentilor celulari este conditionata de prezenta în mediu a unei surse adecvate de energie si a unor cantitati convenabile de compusi cu greutate moleculara mica, utilizati ca precursori sau ca materiale de constructie, iar rezultatul metabolismului de biosinteza este cresterea si multiplicarea celulei. Procesul de crestere depinde, în evolutia sa, de natura si concentratia substantelor nutritive din mediu si de aprovizionarea continuu a celulei cu energia necesara reactiilor endoterme de sinteza. Desi în practica se folosesc medii de cultura complexe, incluzând diverse peptone, extracte de carne sau vegetale, saruri minerale, pentru o serie întreaga de germeni exista astazi indicatii precise cu privire la substantele de baza utile dezvoltarii, fapt ce face posibila utilizarea mediilor sintetice. Datorita folosirii acestor medii, în care formula tuturor substantelor componente este cunoscuta si, mai ales, datorita încorporarii de constituenti marcati radioactiv, s-au putut elucida o serie întreaga de procese metabolice, aratându-se etapele pe care le parcurg diversele substante în biosinteza celulara. Cunoscându-se însusirile germenilor studiati, conditiile lor optime de dezvoltare, bacteriologul trebuie sa foloseasca mediile cele mai eficiente si indicate pentru izolare, identificare si crestere, în functie de specia microorganismului de interes. Progresele realizate în domeniul biochimiei generale, descoperirea diverselor cai metabolice si a particularitatilor acestora, evidentierea diferentelor metabolice între speciile bacteriene, au permis cunoasterea amanuntita a necesitatilor nutritive ale microroganismelor, care sunt diferite de la o specie la alta. Exista unele bacterii care se pot înmulti bine într-un mediu format numai din apa, la care s-a adaugat amoniac, carbonat si urme de saruri minerale, în schimb altele au nevoie de substante organice speciale pentru dezvoltare (ser sanguin, sânge total etc.). Oricare ar fi însa gradul de complexitate al substantelor necesare cresterii unei bacterii, se constata întotdeauna ca anumite elemente ca: apa, substantele minerale, sursele de azot si carbon, sunt indispensabile tuturor microorganismelor. În afara de aceste necesitati generale pentru nutritie, unele bacterii, dotate cu o capacitate de sinteza mai redusa, au nevoie si de anumite substante speciale, cunoscute sub numele de factori de crestere sau vitamine bacteriene. Pentru necesitati de ordin practic, pe baza efectului pe care oxigenul îl exercita asupra cresterii si metabolismului, microorganismele pot fi grupate în 4 categorii: 1) Strict aerobe (Bacillus anthracis, Bacillus subtilis, Mycobacterium tuberculosis) - care au nevoie absolut de prezenta oxigenului molecular, fiind incapabile sa triasca în absenta acestuia. 2) Strict anaerobe (Clostridium tetani, Clostridium botulinum, Clostridium perfringens) - care pot fi cultivate numai în medii saracite în oxigen, deoarece chiar la presiuni joase (10-5 atm) acesta poate avea efect inhibitor. În practica, anaerobioza se realizeaza fie prin înglobarea în mediu a unui compus sulfhidrilic (ex.tioglicolatul de sodiu, care reduce O2), fie prin cultivarea în anaerobiostate, în care O2 a fost îndepartat sau înlocuit cu un amestec controlat de alte gaze. 3) Microaerofile (spirochaetales, thiobacterii) - care cresc foarte bine la presiuni de oxigen mai mici decât aerul atmosferic (0,2 atm). Aceasta particularitate reflecta prezenta unor enzime care sunt inactivate în conditii de oxidare puternic si pot fi mentinute în stare functionala numai la presiuni joase de O2. 4) Anaerobe, facultativ aerobe (E.coli, Staphylococcus, Streptococcus) - care au capacitatea de a se dezvolta atât în prezenta cât si în absenta O2, dupa cum li se furnizeaza anumite substante nutritive în mediu. Acesti germeni îsi pot desfasura procesele respiratorii si cele fermentative cu aceeasi intensitate, fie simultan, fie cu precadere, numai unul, în functie de natura mediului de cultura si de aportul de oxigen. Felul în care microorganismele se comporta fata de oxigen este o consecinta a tipului de metabolism si, din punct de vedere practic, influenteaza modul de cultivare si compozitia mediului. Cunoasterea exigentelor de nutritie a microorganismelor prezinta o importanta practica deosebita, deoarece permite stabilirea conditiilor optime de cultivare (compozitia chimica a mediului, pH, grad de aerare) pentru atingerea scopului propus. Legat de aceasta, trebuie mentionat faptul ca alegerea substratelor nutritive si stabilirea compozitiei unui mediu este în strânsa legatura cu destinatia lui. Mediile de cultura se pot clasifica dupa diverse criterii si anume: 1.Dupa scopul utilizarii: 1.1. Medii uzuale - pe care se dezvolta majoritatea germenilor patogeni aerobi si anaerobi; 1.2. Medii speciale - destinate izolarii, cultivarii si cercetarii însusirilor biologice ale anumitor specii bacteriene; La rândul lor, mediile speciale cuprind: 1.2.1. Medii de izolare - favorizeaza dezvoltarea anumitor germeni care necesita conditii speciale: medii cu ser, sânge Pasteurella, Corynebacterium medii cu glicerina, cu cartof, cu ou Mycobacterium 1.2.2. Medii de îmbogatire - contin substante care stimuleaza dezvoltarea unor germeni patogeni: medii hiperclorurate (tip Chapman) Stafilococi; mediul Kauffmann-Muller enterobacterii; mediul Korthoff leptospire. 1.2.3. Medii selective - favorizeaza, prin compozitia lor chimic, dezvoltarea anumitor germeni de interes, inhibând în acelasi timp dezvoltarea altora, prezenti în numar redus mediul Istrati-Meitert E.coli, Shigella, Salmonella; mediul Lowenstein-Jensen mycobacterii; mediul Czapek, Sabouraud ciuperci. mediul Muller Hinton pentru antibiograme 1.2.4. Medii diferentiale - permit cresterea diferentiata a unor specii microbiene sau pun în evident anumite particularitti metabolice cu semnificatie diagnostic: fenomene proteolitice, zaharolitice, oxidoreductoare; diferentierea speciilor lactozo-pozitive; detectarea formrii de H2S; producerea de indol etc. 1.2.5. Medii de transport 1.2.6. Medii de conservare 1.2.7. Medii pentru controlul sterilitatii 2.Dupa consistent: 2.1. Medii lichide 2.2. Medii semisolide 2.3. Medii solide Consistenta mediilor de cultur este dat de includerea în compozitia lor, a unei substante inerte: agar (geloz) sau gelatin. Nu este lipsit de interes si o clasificare a mediilor de cultur dup alte criterii: 3. Dupa tipul respirator al bacteriilor: pentru germeni aerobi pentru germeni anaerobi 4. Dupa compozitie: naturale sintetice Procesul de crestere si dezvoltare a microorganismelor este rezultatul unui numar mare de reactii biochimice diferite, care au loc în celula si prin care se utilizeaza si se prelucreaza componentele mediilor de cultura. În conditii de productie se utilizeaza în principal asa-numitele medii de cultura naturale: animale, vegetale, din peste, ou, lapte, geloza si gelatina, bazate pe extractia sau hidroliza materiilor prime respective. În plus, asemenea medii sunt adesea îmbogatite suplimentar cu ser sanguin, sânge, extract / autolizat proaspat de drojdie sau alte amestecuri stimulatoare care actioneaza prin: adaosul de substante proteice scindate, usor de asimilat; aportul de vitamine si factori de crestere; absorbtia din mediul de cultura a unor produse nocive, prezente fie în peptona, fie în geloza. Aceste medii de cultura nu sunt standardizate si sunt instabile din punct de vedere al compozitiei. Calitatea lor depinde în primul rând de materia prima initiala sau de semifabricatul utilizat . Inventivitatea în domeniul prepararii mediilor de cultura este orientat în principal catre elaborarea celor mai eficiente raporturi între ingrediente, catre gasirea surselor nutritive cele mai adecvate cresterii anumitor categorii de microorganisme, precum si catre gasirea de substrate care sa devina înlocuitori de carne. Raporturile dintre ingrediente în compozitia unui mediu de cultura sunt în strânsa dependenta de scopul utilizarii mediilor respective. Cerintele actuale fata de îmbunatatirea diagnosticului bolilor infectioase, pun foarte acut problema necesitatii standardizarii si controlului mediilor de cultura si a componentelor lor principale. S.C. SANIMED INTERNATIONAL IMPEX S.R.L., produce in conditii de calitate o gama larga de reactivi de diagnostic in vitro incluzand : medii uzuale, de crestere, de imbogatire,de transport, de conservare, de control al sterilitatii bacteriologice si fungice, pentru antibiograme, etc. Ele sunt utilizate pentru controlul bacteriologic de laborator, în industria alimentara (lapte si produse lactate, carne si produse din carne), în zootehnie (controlul furajelor), în industria cosmeticelor, pentru controlul apelor (potabile si reziduale) etc.
- ACASA
- DESPRE NOI
- GENERALITATI
- PRODUSE
- CONTACT
- GALERIE POZE
- CERTIFICATE